Marilește istoricul și filosoful britanic Arnold Joseph Toynbee (1889–1975) în lucrarea sa monumentală «Cunoașterea istoriei» a considerat civilizația rusă ca una dintre unitățile autonome ale procesului istoric universal. Cheia pentru înțelegerea ei pentru el a fost conceptația «moștenirii bizantine» sau «vizanțianismului», care a definit calea unică a Rusiei, instituțiile, mentalitatea și locul ei în lume.
Analizând geneza civilizațiilor prin mecanismul «Apel și Răspuns», Toynbee a văzut în adoptarea creștinismului din Constantinopol (988 g.) un ales fundamental care a determinat destinul Rusiei. Acest ales nu a fost doar religios, ci și civilizațional-cultural. Rusia, adoptând creștinarea de la Bizanț, a intrat conștient în orbita celui de-al Doilea Imperiu, moștenind:
Modelul politic: ideea sinfoniei puterilor (colaborării puterilor civile și religioase) și sacerdoalierea figurii conducătorului ca «episcop extern» și țar-pomenit. Prinții moscovici, apoi cîrții, au moștenit conceptația puterii autocratice, bогоустановленной.
Codul cultural și religios: limba bisericească (slavonă), estetica icoanelor, canoanele literare și juridice. Rusia a devenit parte a lumii ortodoxe, ceea ce a o separat pe veacuri de Occident.
Misiunea geopolitică: după căderea Constantinopolului în 1453, Moscova și-a dat seama că este «Al Treilea Rим» – singura moștenitoare și păzitoare a adevăratului creștinism. Această idee messianică, formulată de călugărul Filofei, a devenit, în opinia Toynbee, pilonul spiritual al expansiunii ruse și al identității imperiale.
Toynbee a clasificat Rusia ca «societate fiică» a civilizației bizantine, dar cu o notă critică. Ea a crescut la periferia a două lumi – a civilizației agricole creștine și a lumii nomade de stepă. Acest lucru a lăsat un amprentă profundă asupra fundamentului bizantin, creând un fenomen hibrid.
Apelul bizantin: Necesitatea de a proteja granițele enorme de triburile nomade de stepă (pechenegi, polovțeni, mongoli) a format o societate militarizată cu o putere centrală puternică. Această «graniță de stepă» a devenit pentru Rusia același «apel» care pentru Bizanț au fost arabi și turci.
Iugo mongol (1240–1480): Toynbee l-a considerat un eveniment catastrofal, dar formator. Acesta a întărit și mai mult tendințele autoritare (preluarea sistemului fiscal, principiului serviciului universal statului), a izolat Rusia de Europa și a consolidat diferențele ei față de Occident. Regatul moscovit a devenit, de fapt, moștenitor nu doar al Bizanțului, ci și al unei părți din Tătarima în ceea ce privește metodele de guvernare.
Reformele lui Petru I au fost tratate de Toynbee ca o încercare dramatică de a schimba apartenența civilizațională – de a orienta Rusia de la moștenirea bizantină către modelul occidental. Acest lucru a dus la o scindare profundă (schism) în sufletul Rusiei, pe care l-a descris în termeni de contrast:
«Zeitgeist» (Duhul vremii): Elitele occidentale, importând tehnologii, idei, modă și instituții de la Occident.
«Volksgeist» (Duhul poporului): Masa populației, care rămâne fidelă ortodoxiei, modului de viață comunitar și valorilor patriarhale bizantino-moscovite.
Această scindare, după Toynbee, a dat naștere fenomenului intelectualității ca strat izolat de popor și care se sfâșie între admirația pentru Occident și dragostea pentru «pământul natal». A explicat și instabilitatea internă a Imperiului Rus și prăbușirea acestuia.
În interpretarea lui Toynbee, experimentul comunist a fost nu o negare, ci o transformare seculară a fundamentelor bizantine. A folosit termenul «pseudomorfoză» (preluat de la Spengler), care înseamnă suprapunerea unei noi ideologii pe structurile vechi adânci:
Ideologia marxistă a devenit eschatologia seculară și dogma, înlocuind credința ortodoxă.
Partidul comunist – noul «ordine al credincioșilor», analogic cu ierarhia bisericească.
Cultul conducătorilor (Lenin, Stalin) – sacerdoalierea puterii, moștenitoare a cultului țarului-părinte.
Idea «viitorului luminos» (comunismul) – scop messianic, moștenitoare a ideii «Al Treilea Rim» și «Moscova – Al Treilea Internațional».
Astfel, URSS, luptând împotriva religiei, a reproducut neintenționat multe modele socioculturale moștenite de la Bizanț prin Regatul moscovit.
Fapt interesant: Toynbee a vizitat personal URSS în 1930 și s-a întâlnit cu Stalin. Această întâlnire a consolidat opinia sa despre continuitatea profundă între modelele imperiale și sovietice de guvernare. A remarcat că și arhitectura stilului сталинского ампирului cu sua gigantomania și monumentalitatea i-a amintit de proiectele imperiale bizantine.
Pentru Toynbee, «bizantinismul» nu este doar un fapt istoric, ci o forță viuă și dinamică în istoria rusă. A văzut în el nu slăbiciune, ci sursa unicității și a stabilității civilizației ruse în fața presiunilor externe – atât de la vest, cât și de la est.
După opinia sa, principalul apel pentru Rusia a fost să găsească un răspuns creativ la această moștenire: să reușească să sintetizeze acesta cu impulsurile modernizatoare, evitând atât scindarea dureroasă, cât și izolarea. Analiza lui Toynbee rămâne relevantă, deoarece întrebările identității civilizaționale, relațiilor cu Occidentul și unității interne, formate de alegerea bizantină de acum o mie de ani, continuă să determine traseul istoric al Rusiei.
New publications: |
Popular with readers: |
News from other countries: |
![]() |
Editorial Contacts |
About · News · For Advertisers |
Digital Library of Romania ® All rights reserved.
2023-2026, ELIB.RO is a part of Libmonster, international library network (open map) Preserving Romania's heritage |
US-Great Britain
Sweden
Serbia
Russia
Belarus
Ukraine
Kazakhstan
Moldova
Tajikistan
Estonia
Russia-2
Belarus-2