Când vorbim despre Agnia Lvovna Barto, imediat ne vin în minte versuri cunoscute din copilărie: «Noastră Tanya plânge tare», «Merge bivolul, clătină-se» sau «Lebeda a fost aruncată de stăpână». Poemurile ei sunt o întreagă lume, în care trăiesc jucării, copii, animale și, desigur, natură. Printre numeroasele imagini care locuiesc în această lume, există una modestă, dar foarte importantă — tricolorul. Barto nu a scris un ciclu separat despre tricoloruri, dar acest floriță apare în poeziile ei de mai multe ori și întotdeauna cu o încărcătură semantică specifică. Tricolorul la Barto nu este doar un element de peisaj, ci un simbol care spune despre libertate, despre alegere, despre frumusețea lucrurilor simple și despre faptul că adevărul nu se vinde.
Cel mai cunoscut poem al Agniei Barto, în care tricolorul joacă rolul principal, este «Alergă tricolorurile pe câmpie». Acesta face parte din colecția «Gândește-te, gândește-te...», pe care Barto a adresat-o cititorilor copii, dar pe care ea însăși a numit-o «lirică filosofică». Cu adevărat, la prima vedere, un poem simplu despre un buchet de tricoloruri se dovedește mult mai profund decât pare.
Iată textul complet:
Alergă tricolorurile pe câmpie,
Strălucesc în față,
Dar eu stau ca îngrășat,
Nu pot să îmi duc ochii de la ele.
Alergă tricolorurile pe câmpie,
Nu se ascund în iarbă...
Dar eu mă plimb cu buchetul,
Cu florile prin Moscova.
Mă uit și un bătrân
Îmi zâmbește dulce:
— Bun buchet, bun!
Cât dai?
Și bătrânul spune
Cuvinte de cumpărare:
— Am înțeles? Bun?
Nu dau un rupnic, ci două.
Iar eu îi răspund,
Spun: — Nu, nu,
Tricolorurile nu le vând,
Îmi aduc buchetul acasă.
Și până la urmă, bătrânule,
Am înțeles? Bun?
În primele rânduri vedem un procedeu neobișnuit: tricolorurile la Barto nu doar cresc, ci «aleargă». Această personificare conferă florilor viață, autonomie, aproape o energie umană. Ele «strălucesc în față», nu se ascund, sunt libere. Iar eroul liric — copilul — este fascinat de această imagine. Stă «ca îngrășat», nu poate să își ducă ochii de la ele. Apoi el devine parte a acestui univers: el merge prin Moscova cu buchetul de tricoloruri. Orașul și natura se întâlnesc și tricolorurile ajung în mâinile copilului care le-a dus prin capitală.
Dar povestea nu se termină aici. Apare «bătrânul» — un personaj tipic urban, care vede în buchet nu frumusețea, ci un obiect de cumpărat. El oferă bani, încearcă să cumpere tricoloruri, chiar negociază: «Nu dau un rupnic, ci două». Pentru el acesta este doar un lucru care poate fi achiziționat. Dar copilul îi dă un răspuns ferm: «Tricolorurile nu le vând, îmi aduc buchetul acasă». În acest refuz există o filosofie. Barto arată că există lucruri care nu au preț. Tricolorurile nu sunt un bun, ci bucurie, o amintire despre câmpie, un bucățică de libertate pe care copilul l-a adus în oraș. Și nu este dispus să le schimbe cu bani.
Criticii au menționat că acest poem explorează tema coliziunii dintre natură și viața urbană. Tricolorurile, care simbolizează frumusețea naturală și curățenia, «aleargă pe câmpie», indicându-și libertatea și independența de agitația orașului. Iar copilul care duce acest buchet prin Moscova devine un pod între două lumi. El este păzitorul acestei frumuseți și nu permite să fie profanată de o ofertă meschină.
În poemul «Alergă tricolorurile pe câmpie», tricolorul apare ca simbol al tuturor lucrurilor reale, neîntinirate, libere. Nu necesită îngrijire, nu se ascunde, nu se face pe sine. Este doar acolo. Iar copilul care înțelege acest lucru se dovedește mai înțelept decât adultul «bătrân», care vede doar prețul. Barto în acest poem ridică o întrebare importantă pentru literatura pentru copii: ce este adevărata valoare? Și răspunde la ea simplu și clar: ceea ce este realizat cu suflet, ceea ce aduce bucurie, ceea ce este legat de natură și libertate — nu se vinde.
Este interesant că Barto a plasat acest poem în secțiunea pe care a numit-o filosofică. Numele poeziilor din această colecție — «Conștiință», «Singurătate», «Invidie», «Despre umanitate» — vorbesc de la sine. Barto nu a fost teamă să vorbească cu copii despre lucruri complicate și tricolorul în acest rând devine nu doar un floriță, ci un indicator moral.
«Alergă tricolorurile pe câmpie» nu este singurul poem în care Barto se referă la acest imagine. În colecția «Traduceri din literatură pentru copii» există un poem «Vază mândră». În acesta, tricolorul apare într-un context neașteptat. În el, vaza, plină de aroganță, se plânge că i s-au pus trandafiri: «Nu sunt creată pentru astfel de flori!». Ea declară că își place levcoi și merită trandafiri. Dar elevul îi pune un întrebare rezonabilă: «Ce zici de tricolorurile modeste?». Și vaza primește un răspuns demn de respect: «Au și vasele ale lor obiceiuri stranii!».
În acest caz, tricolorul din nou apare ca simbol al modestiei și al adevăratei frumuseți, care nu necesită cadre pompoase. Vaza, care se consideră aristocrată, este umilită. Tricolorul, pe care o consideră nedemn, este de fapt mai presus de această prostie. Barto spune din nou că adevărata valoare nu este în strălucirea exterioară, ci în simplitate și naturalitate.
În poemul «Botanica bolnavă» tricolorul nu apare direct, dar întregul subiect este construit în jurul unei lecții de botanică. Copiii se bucură că profesoara a fost bolnavă și lecția a fost anulată, dar apoi îi mustră conștiința. Acest poem este despre altceva, dar arată că Barto a abordat adesea tema naturii și a plantelor în contextul percepției copiilor. Și tricolorul, ca cel mai recunoscut floriță de câmp, se încadrează natural în acest grup.
La Agnia Barto nu există un poem care să se numească pur și simplu «Tricolorul». Dar imaginea acestui floriță trece prin poezia ei ca o temă transversală. Tricolorul la Barto este întotdeauna despre libertate, despre alegere, despre abilitatea de a vedea frumusețea în lucrurile simple și de a nu o vinde cu bani. Este un floriță care se opune agitației urbane, corupției și aroganței. El este vocea naturii, care este auzită de inima sensibilă a copilului.
Barto nu a fost impresionistă, nu a scris descrieri lungi ale naturii. Poemurile ei sunt întotdeauna un subiect, întotdeauna un dialog, întotdeauna o mică poveste cu morală. Și în aceste povești tricolorul devine nu doar un decor, ci un participant activ la acțiune. El ajută copilul să facă o alegere, să pună în locul unei vase mândre, să îi reamintească adultului că nu totul se măsoară în bani.
Poate tocmai de aceea poeziile lui Barto despre tricoloruri sunt atât de memorabile. Nu există pompositate, nu există metafore complicate. Există simplificare, care este forța principală. La fel ca și tricolorul însuși.
New publications: |
Popular with readers: |
News from other countries: |
![]() |
Editorial Contacts |
About · News · For Advertisers |
Digital Library of Romania ® All rights reserved.
2023-2026, ELIB.RO is a part of Libmonster, international library network (open map) Preserving Romania's heritage |
US-Great Britain
Sweden
Serbia
Russia
Belarus
Ukraine
Kazakhstan
Moldova
Tajikistan
Estonia
Russia-2
Belarus-2