Înălțimea Everest, cea mai înaltă vârf din lume, nu este o valoare statică. Ea se schimbă constant sub influența proceselor geologice complexe și uneori contradictorii. Muntele crește înălțimea în același timp când este distrus de alte forțe.

Principalele cauze ale schimbării înălțimii

Schimbarea înălțimii Everest este rezultatul luptei a două forțe principale: ridicare tectonică și eroziune. Cu toate acestea, descoperirile recente au identificat și un alt factor uimitor — râurile care pot contribui la creșterea muntelui.

1. Tectonica plăcilor: baza creșterii

Principala cauză pentru existența Himalaielor este coliziunea continuă a plăcilor tectonice indiene și euraziatice, care a început acum aproximativ 40-50 de milioane de ani. Placa indiană continuă să se miște spre nord, «scufundându-se» sub cea euraziană. Acest comprimare a crostei terestre duce la grosimea și ridicare acesteia, ceea ce este principalul motor al creșterii Himalaielor și Everestului.

2. Riscul isostatic și influența râurilor

În 2024, un grup internațional de cercetători de la Colegiul Universitar din Londra și Universitatea Chineză de Științe Geologice a publicat un studiu în revista Nature Geoscience, care oferă o nouă explicație pentru înălțimea anormală a Everestului. Ei o asociază cu fenomenul numit «riscul isostatic».

Principiul fenomenului este următorul: aproximativ acum 89.000 de ani, râul Arun, care curge la est de Everest, «a capturat» o altă rețea fluvială. Acest lucru a dus la creșterea bruscă a debitului apei și, ca urmare, la o eroziune semnificativ intensificată. Râul a început să transporte o cantitate imensă de roci și materiale sedimentare, adâncindu-și cursul și formând doline profunde.

Pierderea acestei mase a creat un efect similar cu cel al unui vas care devine mai ușor după descărcare. Coaja terestră, lipsită de greutate, a început să «scoală» în mantlă mai densă. Acest proces de ridicare, numit riscul isostatic, a dus la creșterea suplimentară nu doar a Everestului, ci și a altor vârfuri din apropiere — Lhakpa și Makalu.

Conform estimărilor cercetătorilor, din cauza riscului isostatic, Everest a crescut cu 15-50 de metri în ultimii 89.000 de ani, iar în prezent continuă să crească cu o viteză de până la 2 milimetri pe an.

3. Încălzirea globală și reducerea ghețarilor

Pe de altă parte, înălțimea Everestului este influențată și de schimbările climatice. Există date care arată că încălzirea globală promovează topirea ghețarilor și a zăpezii de pe vârf și pe pantele acestuia.

Studii realizate de cercetători chinezi începând cu 1966 au arătat că până în 1999, înălțimea Everestului a scăzut de la 8849,75 metri la 8848,45 metri. Acest proces este asociat cu topirea zăpezii, care duce la compactarea ghețarilor înalti și, ca urmare, la reducerea înălțimii generale a muntelui.

Mesurătorile moderne

Medierea înălțimii Everest este o sarcină dificilă. Tehnologiile moderne, cum ar fi navigația GPS, permit fixarea schimbărilor cu o precizie ridicată, arătând că muntele poate să crească sau să scadă câteva milimetri în fiecare an. Astfel, în 2020, China și Nepal au anunțat împreună noua înălțime oficială — 8848,86 metri.

Concluzie

Inălțimea Everest nu este doar un număr pe hartă. Este rezultatul echilibrului dinamic între forțele tectonice gigantice care ridică muntele, procesul uimitor de riscul isostatic care accelerează această creștere, eroziunea și schimbările climatice care taie vârful acesteia. Everest este viu și variabil, iar istoria sa continuă să fie scrisă chiar acum.
© elib.ro

Permanent link to this publication: