Pe internet, pe forumuri și în conversații informale, uneori auziți o afirmație surprinzătoare: în Germania, se spune că este considerat normal să faci flatulente la masă. Mai mult, uneori este ridicat la statutul unui compliment pentru bucătar — o modalitate pentru oaspeți de a arăta că mâncarea a fost delicioasă și bine digerată. Cât de adevărat este acest claim? De unde provine acest mit și ce este starea reală a etichetei de masă germane? Să clarificăm treptat.
Myt-ul despre toleranța germană pentru gaze intestinale la masă este unul dintre numeroasele stereotipuri persistente despre Germania, pe paritate cu "Germanii nu au simțul umorului" sau "Germanii poartă pantaloni de piele în fiecare zi". Ca orice stereotip, are o bază reală — dar această bază se află mai mult în istorie și folclor decât în viața de zi cu zi modernă.
Sursa istorică a acestei credințe este adesea trasată la o frază atribuită lui Martin Luther, marele reformator al bisericii. Conform legendei, după o masă copioasă, Luther a întrebat colegii săi din masă: "Warum pfurzet und ruelpset ihr nicht, hat es euch nicht geschmecket?" — adică, "De ce nu faceți flatulente și rumbeți? Nu v-a plăcut mâncarea?" Această frază, în ciuda statutului său istoric dubios, a devenit ferm înrădăcinată în folclorul german și a fost transmisă generațiilor ca un exemplu de umor popular grosolan dar sincer.
Cu toate acestea, este important să înțelegem că acesta nu este un indiciu de etichetă, ci o anecdotă istorică curiosă. Doar cineva complet străin de normele de decență ar putea permite o astfel de libertate la masă — la fel cum, astăzi, doar un blogger provocator ar putea să facă un rumbește înalt într-un restaurant, dar nu un oaspete obișnuit.
Atitudinile față de flatulente și alte funcții naturale au într-adevăr schimbat pe parcursul istoriei — și nu doar în Germania, ci și în Europa. În Evul Mediu, normele de etichetă erau mult mai relaxate. De exemplu, în multe țări europene, rumbeșul după masă era considerat un semn că oaspetele era plin și mulțumit de mâncare. Aceasta era o regulă practică: într-o epocă când conceptul de "spațiu personal" era foarte diferit de astăzi, funcțiile corporale nu erau înconjurate de atâtea tabu-uri ca acum.
Cu toate acestea, până în secolul al XIX-lea, situația s-a schimbat dramatic. În limba germană, cuvântul Bäuerchen (literalmente "țăran mic") a apărut, care se referă la rumbeșul unui bebeluș după hrănire. Lingviștii notează că cuvântul în sine reflectă faptul că în Germania, funcțiile corporale în prezența altora erau considerate un obicei țărănesc, nepotrivit unei persoane bine educate. La începutul secolului al XX-lea, ideea că flatulentele la masă sunt inadmisibile era la fel de bine înrădăcinată în societatea germană ca în orice altă țară europeană.
Ignorând anecdotelor istorice și uitându-ne la situația reală, imaginea devine complet clară. Nici o sursă care discută Germania modernă nu confirmă că flatulentele la masă sunt considerate acceptabile acolo.
Utilizatorii de forum care trăiesc în Germania dezmințesc acest mit în unanimitate. Unul dintre ei, care a trăit în țară de peste 25 de ani, declară clar: "Nu este obișnuit la masă și în multe alte situații nu este. Dar dacă o persoană nu poate să-și controleze, uneori se întâmplă. Ei vor cere cu siguranță scuze, iar cei din jur vor pretinde că nu au observat." De fapt, acesta este regulul de comportament universal care se aplică în orice țară europeană, inclusiv în Rusia.
Un alt utilizator, care a trăit într-un hotel cu germani, notează că într-o cameră, într-un mediu informal, o astfel de situație ar putea avea loc — la fel cum probabil ar fi în cazul unui grup de ruși lăsați fără ochi prudenți. Dar "la restaurant... acest lucru nu s-a întâmplat niciodată." Adică, chiar și în condiții relativ informale, oamenii respectă decența de bază atunci când sunt în prezența altora.
Manualurile moderne de etichetă confirmă, de asemenea, că "în societatea germană contemporană, respectarea normelor de decență și etichetă devine din ce în ce mai importantă. Când vizitezi un restaurant sau îi inviți pe prieteni la cină, este mai bine să urmezi regulile generale acceptate." Nu există nicio discuție despre încurajarea "complimentelor acustice".
Interesant este că multe surse care propagă acest mit sunt fie clar în glumă, fie nu au nicio legătură cu adevărata Germanie. De exemplu, unele site-uri susțin că flatulentele la masă în Germania sunt "la fel de normale ca să strâns sau să strănut, adică este un lucru normal." Cu toate acestea, astfel de afirmații sunt adesea bazate fie pe legendele bune, fie pe fabricații.
Aici este un exemplu tipic: un utilizator de forum scrie că "în trecut, conform regulilor de etichetă, dacă o doamnă făcea flatulente la masă, bărbatul care o avea lângă ea trebuia să-și ceară scuze ca și cum ar fi făcut el." Acest lucru sună mai mult ca o curiozitate din cărți medievale despre manieră și nu are nicio legătură cu Germania modernă.
Un lucru nu poate fi negat: unele dintre aceste mituri au ca sursă simple diferențe lingvistice și culturale. Astfel, The Guardian a menționat în articolul despre cuvintele germane de ură că limba germană folosește multă vocabulară "fecală" în insulte — dar acest lucru nu înseamnă că germanii sunt mai interesați de procesele de defecare decât alții.
Deci, să ne întoarcem la întrebarea principală. Este adevărat că germanii consideră normal să facă flatulente la masă?
Nu, nu este adevărat. În Germania modernă, ca și în orice altă țară europeană, flatulentele la masă sunt un comportament nepotrivit. Este considerat inadecvat, neculturat și respectuos față de cei din jur.
Myt-ul despre "tradiția germană de a face flatulente la masă" este o curiozitate istorică bazată pe vechi povești, anecdoti despre Martin Luther și interpretări eronate ale diferențelor culturale. Ca și multe stereotipuri, are o mică doză de adevăr istoric, dar nu reflectă deloc realitatea.
New publications: |
Popular with readers: |
News from other countries: |
![]() |
Editorial Contacts |
About · News · For Advertisers |
Digital Library of Romania ® All rights reserved.
2023-2026, ELIB.RO is a part of Libmonster, international library network (open map) Preserving Romania's heritage |
US-Great Britain
Sweden
Serbia
Russia
Belarus
Ukraine
Kazakhstan
Moldova
Tajikistan
Estonia
Russia-2
Belarus-2