Fedor Mihailovich Dostoevsky (1821–1881) și-a format relația cu Europa nu prin teorii abstracte, ci prin experiență profund personală și adesea traumatică. Stagiunea sa în Europa în 1862–1863 și 1867–1871 nu a fost un «mare călătorie» a unui nobil rus, ci o emigrare forțată, fuga de la creditori și căutarea unui liniște creativă. Acest lucru a definit poziția sa ca un critic aprins, partizan și periculos al civilizației occidentale, care a văzut în ea nu doar realizări culturale, ci și o boală spirituală a viitorului.
Percepția Europei de către Dostoevsky nu este o sistemă filosofică integrată, ci un set de intuiții vii, adesea polarizate, exprimate în publicistică (»Observații de iarnă despre impresiunile de vară», »Jurnalul scriitorului») și texte artistice (»Idiotul», »Diavolii», »Tânărul`). Critica sa se concentrează pe câțiva noduri:
Burgheria ca antidualitate. Pentru el, Europa este o victorie a «burghezilor», al căror ideal este «un confort liniștit și necontestat», acumularea și individualismul. În »Observații de iarnă...» el descrie cu恶心 londonezului Citi ca o manifestare a dorinței babilonene: »Toți se străduiesc spre diviziune, spre izolare... fiecare pentru sine și doar pentru sine». Aceasta este o societate care a pierdut legătura frățească între oameni.
Catholicismul și socialismul ca două fețe ale aceluiași apostazie. Aceasta este una dintre cele mai paradoxale și cele mai faimoase idei ale lui Dostoevsky. El credea că catolicismul, care a schimbat idealul creștinismului universal pentru puterea世俗, și socialismul, care a crescut din protest împotriva civilizației beznoi, sunt fenomene de același tip. Ambele își propun să organizeze fericirea umană pe pământ fără Hristos, înlocuind libertatea spirituală internă cu o unire externă, forțată (»muравейnic»). În »Diavolii» socialismul occidental apare ca o infecție spirituală care duce la distrugere.
Cultura rațiunii și pierderea «vieții vii». Rațiunismul european, provenit din Descartes și iluminism, a fost perceput de scriitor ca o forță care usucă sufletul. În povestirea »Note din subteran» (1864) el introduce formula tragediei »omului european»: hipertrofia rațiunii duce la reflexie, la inerție și la distanțare de fundamentele terestre, iraționale ale vieții. »Omul subteran» său este un produs direct al gândirii europene, dusă la absurd.
Arta ca dovadă a sărăcirii spirituale. Expoziția universală din 1862 din Londra, pe care a vizitat-o, l-a impresionat nu prin geniul tehnic, ci prin senzația unui aglomerat babilonian gigantic, lipsit de suflet. În Louvre el admitea măreția maestrilor vechi, dar arta europeană modernă i se părea lipsită de căutări spirituale, înlocuite de formă sau de protest social.
În ciuda criticii puternice, punctul său de vedere nu a fost o negare completă.
Cultura muncii și legalității: El remarca respectul față de muncă, onestitatea în relațiile de afaceri, mecanismul funcționând al unui stat de drept, lipsit, după părerea sa, în Rusia.
Arta sacră a trecutului: El se închina catedralelor gotice (Catedrala din Köln l-a impresionat profund), Madonnelor lui Rafael, văzând în ele o manifestare autentică a idealului creștin al frumuseții.
Libertatea individuală: El recunoștea valoarea libertății personale, câștigate de Occident, dar se temea că fără o bază religioasă și morală, ea se degenerează în arbitrar și egoism.
Critica Europei pentru Dostoevsky a fost partea opusă a formulării »ideii rusești». În faimosul discurs de la Puskin (1880) el a proclamat rolul mesianic al Rusiei: omul rus este un »om universal», capabil de o răspuns global și chemat să reconcilieze contradicțiile europene, să spună lumii un cuvânt nou despre frăție și sinteza adevărată a lui Hristos. Europa pentru el este un etapă necesară și un experiență negativă, pe care Rusia trebuie să o depășească, oferind lumii nu progresul tehnic, ci reînnoirea spirituală.
Opiniile lui Dostoevsky despre Europa au provocat dispute aprinse.
Occidentalii (Turgenev, Herzen) i-au văzut în ele slavofiliță reactivă și neînțelegerea progresului istoric.
Seguiătorii (K. Leontiev, N. Berdiaev) au dezvoltat ideile sale în filosofie, văzându-l ca pe un profet care a prezis criza spirituală a secolului XX: alienarea, iscurările totalitare (socialismul ca »rai forțat») și goliciunea existențială a societății consumatoare.
Investigații moderne subliniază dualitatea: critica sa asupra spiritului burghez a fost profetică pentru filosofii școlii de la Frankfurt (de exemplu, pentru critica »societății consumatoare»), dar respingerea sa față de instituțiile liberale și socialismul a fost folosită de ideologi din izolaționism.
Relația lui Dostoevsky cu Europa nu este un analiz rece, ci un dialog aprins de iubire-nenavistă, un dialog al unei persoane rănite cu civilizație, care în același timp îl atrage și îl respinge. El a fost unul dintre primii intelectuali care au văzut în triumful modernității europene simptome de boală spirituală profundă: înlocuirea lui Dumnezeu cu »zeul aurului» al confortului, a frăției cu competiție, a credinței cu rațiunismul.
Importanța sa astăzi nu este în rețete politice concrete, ci în punerea întrebărilor etnice. El încurajează să ne gândim: poate societatea construită pe principiile individualismului, al calculului rațional și al succesului material să rămână umană? Nu-și pierde ea ceva esențial în dezvoltarea sa, legat de sacrificiu, compasiune și o idee superioară comună? În acest sens, Dostoevsky nu este doar un scriitor rus care a mustrat Europa, ci un gânditor european care a pus în fața Europei chiar și cel mai înfiorător și cel mai important oglindă a ei. Critica sa este o provocare, aruncată nu din exterior, ci din cele mai profunde rădăcini ale tradiției culturale europene, din nucleul său religios și umanist, pe care, după părerea sa, el o trădează.
New publications: |
Popular with readers: |
News from other countries: |
 |
Editorial Contacts |
About · News · For Advertisers |
 Digital Library of Romania ® All rights reserved.
2023-2026, ELIB.RO is a part of Libmonster, international library network (open map) Preserving Romania's heritage |
|
US-Great Britain
Sweden
Serbia
Russia
Belarus
Ukraine
Kazakhstan
Moldova
Tajikistan
Estonia
Russia-2
Belarus-2
