Tradițional, marginalitatea (de la lat. margo — margine) în sociologie (R. Park, E. Stongquist) a fost înțeleasă ca starea grupurilor și indivizilor excluși la periferia societății din cauza incapacității de a se adapta la cultura dominantă în urma migrației sau a tulburărilor sociale. Cu toate acestea, în secolul XXI, natura marginalității s-a schimbat radical. Aceasta nu mai este doar un rezultat al mișcării spațiale sau culturale, ci și al transformărilor sistemice — economice, tehnologice, ecologice. Marjinarii moderni nu sunt doar migranți și minorități etnice, ci și noi categorii sociale, apărute în urma globalizării și a decalajului digital.
Digitalizarea a produs un nou, anterior inexistent, dimensiune a inegalității. Marginalitatea digitală este starea de excludere din spațiul digital, care duce la limitarea accesului la informații, educație, servicii și piața muncii.
Grupuri de risc: Persoanele în vârstă, cei cu venituri mici, locuitorii regiunilor defavorizate fără acces la internet de mare viteză, persoanele cu o calificare digitală scăzută.
Provocări: Pandemia COVID-19 a devenit un experiment global, care a dezvăluit această problemă. Copiii din familii sărace, care nu aveau acces la educație online, s-au aflat în situația de marginalizare educațională cu consecințe pe termen lung. Potrivit ONU, aproximativ 3,6 miliarde de oameni din lume rămân offline, ceea ce îi exclude automat de la o economie modernă.
Răspunsuri: Programe guvernamentale de asigurare a infrastructurii digitale (proiectul Starlink în zonele rurale), programe de educație digitală pentru persoanele în vârstă (Silver Surfers în UE), dezvoltarea spațiilor digitale publice (bibliotecile ca hub-uri digitale).
Antropologul britanic Guy Standing a identificat precariatul (precariat) — un nou clas social, caracterizat de ocuparea nesterilă, neprotecționată de legislația muncii (freelance, economie gig, muncă pe platforme), lipsa garanțiilor sociale și a identității profesionale.
Caracteristici: Curierii Delivery Club sau șoferii Uber, lucrătorii la distanță pe contracte pe termen scurt, lucrătorii creativi. Ei sunt formal incluși în economie, dar se află în starea de vulnerabilitate cronică și neprotecție socială — marginalitate economică.
Provocări: Lipsa economiilor de pensie, a concediului medical plătit, a protecției sindicale. Acest lucru duce la «anomie socială» și la instabilitate politică.
Răspunsuri: Revizuirea legislației muncii (recunoașterea statutului «angajat» în UE), crearea sindicatelor pentru lucrătorii de pe platforme (Freelancers Union), dezvoltarea sistemului de carieră portofoliu și educație continuă.
Schimbările climatice generează o nouă categorie de persoane forțate să devină marginalizate — cei care își pierd mediul de viață și mijloacele de trai. Ei se află în starea de marginalitate existențială.
Exemple: Locuitorii statelor insulare mici (Tuvalu, Kiribati), care sunt amenințați de creșterea nivelului mării; fermierii din Sahel, ale căror terenuri se transformă în deșert; populația regiunilor de coastă din Asia de Sud și de Sud-Est, care suferă de inundații mai frecvente.
Provocări: Lipsa statutului juridic (refugiații climatici nu sunt recunoscuți de dreptul internațional), pierderea identității culturale legate de teritoriu, deplasări masive interne și transfrontaliere.
Răspunsuri: Dezvoltarea de noi cadre juridice (inițiativele de completare a Convenției de la Geneva), programe de relocație planificată și adaptare pe loc, principiul justiției climatice, care solicită țărilor dezvoltate să compenseze daunele.
Societățile moderne caută moduri nu doar de a «adapta» marjinarii, ci și de a transforma sistemele care generează excluderea.
Tranziția de la instituții speciale pentru «grupuri problematice» la crearea unui mediu incluziv, care ia în considerare diversitatea. De exemplu, școli unde copiii migranților, copiii cu nevoi speciale și copiii din familii defavorizate învață împreună pe trasee individuale cu sprijinul tutorilor și psihologilor. Acest lucru previne reproducerea marginalității prin generații.
Combaterea marginalității spațiale prin implicarea locuitorilor din zonele periferice în proiectarea spațiilor publice. Exemplu: proiectul *«Parcul pe malul râului 11-milionului oraș»* din Sankt Petersburg, unde conceptul a fost dezvoltat cu participarea activă a comunităților locale. Acest lucru transformă teritoriile marginalizate în locuri de forță și reduce tensiunile sociale.
Democrația digitală: Platformele pentru participarea civică (Decidim în Barcelona), care permit implicarea în luarea deciziilor a celor care anterior au fost excluși din procesul politic.
Tehnologii financiare (fintech): Bancking mobil și microcreditare în Africa (platforma M-Pesa) au permis includerea în economie a milionilor de oameni care nu aveau acces la bănci tradiționale.
Crowdsourcing și cooperare pe platforme: Crearea alternativelor la platformele exploitative în economia gig, unde lucrătorii dețin platforma și distribuie profiturile (cooperativa Stocksy United pentru fotografi).
Fapt interesant: În Portugalia, în 2021, a fost adoptat unul dintre cele mai progresive legi în lume privind munca la distanță, care luptă direct împotriva marginalității precariatului. Acesta obligă angajatorii să compenseze cheltuielile pentru electricitate și internet, să nu se conecteze cu angajatul în timpul orelor de ne lucrat și să stabilească dreptul la «dezconectare» (right to disconnect), protejând granițele vieții private.
În răspuns la presiunea mainstreamului globalizat, apare fenomenul marginalității conștiente, sau voluntare — crearea de comunități alternative (ecopăduri, nomazi digitali, comunități etice). Aceste grupuri renunță conștient la valorile dominante ale consumului și ale creșterii carierei, creând noi forme de socialitate la periferia marelui societate, dar în cadrul unei ecosisteme proprii sustenabile.
Formele moderne de marginalitate sunt nu o anomie, ci un produs sistemic al capitalismului global, al revoluțiilor tehnologice și al crizei ecologice. Răspunsurile la aceste provocări necesită nu programe sociale punctuale, ci reevaluarea principiilor de bază:
De la sacralitatea creșterii economice — la ideea dezvoltării incluzive și sustenabile.
De la categoriile sociale rigide — la recunoașterea fluidității și diversității identităților.
De la ajutorul paternalist pentru marjinari — la recunoașterea lor ca subiecte de drepturi sociale și agenci de schimbare.
Marginialitatea în secolul XXI nu mai este rezervată «eșecurilor» și devine un laborator experimental de noi forme de viață și solidaritate. În cele din urmă, capacitatea societății de a integra grupurile sale marginale, de a asculta criticile lor și de a se transforma sub influența acestui dialog este testul principal al democrației, sustenabilității și umanității sale. Viitorul va fi determinat de capacitatea noastră de a transforma provocările noi ale marginalității în oportunități pentru o transformare socială profundă.
© elib.ro
New publications: |
Popular with readers: |
News from other countries: |
![]() |
Editorial Contacts |
About · News · For Advertisers |
Digital Library of Romania ® All rights reserved.
2023-2026, ELIB.RO is a part of Libmonster, international library network (open map) Preserving Romania's heritage |
US-Great Britain
Sweden
Serbia
Russia
Belarus
Ukraine
Kazakhstan
Moldova
Tajikistan
Estonia
Russia-2
Belarus-2