Exploatarea industrială a Lunii încetează să fie o ficțiune și devine o problemă pentru următoarele decenii. Interesul pentru satelitul Pământului astăzi este alimentat mai puțin de curiozitatea științifică, ci mai mult de perspectivele economice și de competiția geopolitică. În joc este accesul la resurse, conducerea tehnologică și posibilitatea de a stabili reguli în noua eră spațială.

Ce căută pe Lună?

Interesul principal astăzi este concentrat pe Polul Sud al Lunii. Acolo au fost descoperite sectoare cu iluminare solară permanentă și, mai important, zăcământuri de apă înghețată. Apa nu este doar băutură pentru coloniștii viitori. Se poate descompune în hidrogen și oxigen, obținând combustibil pentru rachete și componente pentru respirație. Cine va crea prima infrastructură în aceste puncte strategice va avea un avantaj decisiv.

Pe lângă apă, atenția este atrasă și de alte resurse. În solul lunar, regolitul, se găsesc metale rare, titan, fier și vanadiu. Dar speranța principală este legată de izotopul heliu-3. Pe Pământ, acesta este extrem de rare, iar concentrația sa pe Lună este mult mai mare. Heliu-3 este considerat un combustibil promițător pentru sinteza nucleară termică și este solicitat în calculatoarele cuantic și în tomografia medicală.

Cine construiește economia lunară?

Concurența pentru exploatarea industrială a Lunii a deschis o nouă cursă spațială. Competiția se desfășoară între trei forțe principale: Statele Unite, China și Rusia.

Statele Unite și programul «Artemis»

NASA implementează programul ambițios «Artemis», obiectivul căruia este să aducă oamenii înapoi pe Lună și să creeze o bază permanentă acolo. Se planifică că până în 2032 va fi deschisă o infrastructură semi-permanentă, iar apoi va începe prezența permanentă a oamenilor. Baza va fi construită în apropierea Polului Sud. Pentru construirea și aprovizionarea acestei baze, NASA a încheiat contracte pentru dezvoltarea rover-urilor lunare și a aparatelor fără echipaj în valoare de aproximativ patru zeci de milioane de dolari.

Administratorul NASA Jared Isaacman a numit această bază primul fort al Americii și al întregii umanități pe un alt obiect ceresc.

China și Rusia: alianță alternativă

Pekin și Moscova dezvoltă Stația Internațională de Cercetare Lunară ca alternativă la programul american. China a demonstrat deja capacitățile sale, livrând un rover pe partea inversă a Lunii și aducând eșantioane de sol. Pekin își propune să trimită proprii taikonaviți pe suprafața Lunii până în 2030. Rusia contribuie la proiect cu experiența sa acumulată, deși programul său național a întâmpinat întârzieri după eșecul misiunii «Lună-25».

Roboți sau oameni?

Întrebarea cheie pentru exploatarea industrială este cine va lucra pe Lună. Academicianul RAN Lev Zeleny, directorul științific al Institutului de Cercetări Spațiale, crede că succesul va depinde nu atât de cine va fi primul cosmonaut care va păși pe Lună în secolul XXI, cât de dezvoltarea roboticii.

Condițiile lunare sunt extrem de ostile pentru om: radiații ridicate, praf lunar, absența câmpului magnetic și variații extreme de temperaturi. Roboții pot lucra în regim continuu și nu necesită sisteme complexe de asigurare a vieții. Prin urmare, prioritatea devine crearea de sisteme automatice universale, capabile să rezolve sarcini practice în aceste condiții extreme.

Cosmonautul Anton Skaplerov crede că extracția și procesarea minereurilor vor fi efectuate de roboți, iar oamenii vor fi necesari în principal pentru repararea tehnicii complexe. Cu toate acestea, transportul materiilor prime pe Pământ nu este economic justificat, așa că întregul ciclu de producție trebuie organizat direct pe Lună.

Când va începe exploatarea?

Prognosticurile sunt variate, dar majoritatea experților sunt de acord că exploatarea economică a resurselor poate începe în următorii douăzeci de ani. În prezent, numărul de start-up-uri legate de misiunile lunare crește rapid în lume și investițiile globale în spațiu.

De exemplu, start-up-ul american Interlune a primit un grant de șase zeci și nouă milioane de dolari de la NASA pentru crearea unui sistem de extracție a gazelor, inclusiv heliu-3, din regolit. Compania a anunțat deja precomenzi în valoare de un miliard de dolari de la Ministerul Energiei al Statelor Unite și de la contractori privați.

În ciuda acestui lucru, nu toată lumea împărtășește optimismul. Directorul Rosnedra Oleg Kozanov crede că nu trebuie să ne așteptăm la zăcământuri bogate pe Lună. Istoria geologică a satelitului este prea simplă pentru a forma zăcământe mari. Singurul resurs neobișnuit este heliu-3, care nu are tehnologii pentru exploatare industrială și o cerere mare.

Problema juridică: cui aparține Luna?

Întrebarea cheie care încetinește investițiile este dreptul de proprietate asupra materiilor prime extrase. Tratatul din 1967 privind spațiul interzice naționalizarea obiectelor cerești. Cu toate acestea, Statele Unite susțin că nu se poate naționaliza Luna, dar că resursele extrase devin proprietatea celor care le extrag.

Această poziție este consolidată în «Acordurile Artemis», la care s-au alăturat deja șaizeci și nouă de state. Rusia și China critică această abordare, considerând-o contrazicătoare spiritului Tratatului privind spațiul și susținând o model internațional de control. Conflictul juridic, de fapt, este un reflect al luptei geopolitice pentru resursele lunare.
© elib.ro

Permanent link to this publication: