În 1940, Franța a căzut în șase săptămâni. Tancurile germane au trecut prin Parizul din Liniște și pe turnurile din Paris, în locul drapelului albastru-galben-roșu, au fost arborate steaguri cu swastika. Se părea că, împreună cu republica, a căzut și marele slogan al acesteia — «Liberté. Égalité. Fraternité».ocupanții au făcut tot posibilul să elimine aceste cuvinte din memoria francezilor. Dar au greșit. Exact în anii celui de-al Doilea Război Mondial, acest slogan, născut în flăcările revoluției din 1789, a dobândit o viață nouă, tragică și eroică. Acesta a încetat să fie doar o declarație — a devenit steagul luptei, simbolul speranței și parola pentru cei care nu s-au predat.
«Liberté. Égalité. Fraternité» (Liberté, Égalité, Fraternité) nu sunt doar cuvinte frumoase. Acestea sunt cele trei coloane pe care se sprijină Republica Franceză. Sloganul a apărut în flăcările Marii Revoluții Franceze, a fost consolidat în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789 și a devenit sloganul oficial al republicii în 1792. Cu toate acestea, istoria acestuia a cunoscut și perioade de uitare. Sloganul a fost anulat în anii celui de-al Doilea Imperiu și în alte perioade de reacție deschisă. Cu toate acestea, cel mai greu test pentru el a fost ocupația germano-fascistă a Franței din 1940–1944.ocupanții au înțeles bine forța acestor trei cuvinte. Nu au putut permite francezilor să-și amintească de libertate, egalitate și fraternitate, când ei înșiși purtau robia, inegalitatea și ura.
Contradarea simbolică a două conștiințe a fost manifestată clar la granița dintre Franța și Germania. Cum am amintit istoricul renumit Anatolij Utkin, când Winston Churchill a vizitat granița pe Rin, a văzut un contrast uimitor. Pe partea franceză a fost arborat un afiș gigantic cu inscripția: «Liberté, Égalité, Fraternité». Pe partea germană — alt afiș: «Un popor, un Reich, un Führer». Aceste două sloganuri stăteau față în față, ca două lumi nemijlocit opuse. Unul — lumea demnității umane, altul — lumea subjugării totale. Sloganul francez a devenit un provocator al ideologiei naziste, un memento că, chiar și sub jugul ocupantului, spiritul libertății nu moare.
În anii ocupației, primele două cuvinte ale sloganului — «Liberté» și «Égalité» — au fost, de fapt, furate de la francezi. Germanii au luat libertatea, au încălcat egalitatea, instaurând regimul superiorității rasiale. Cu toate acestea, a fost un cuvânt pe care nu au putut să-l interzică. Acest cuvânt este «Fraternité».Faimoasa participantă la Rezistența Franceză, Lucy O’Brian, una dintre eroinele luptei subterane, a spus: «Germanii ne-au luat libertatea și egalitatea, dar nu au putut interzice fraternitatea». În aceste cuvinte — esența Rezistenței Franceze. Când statul a căzut și legile nu mai funcționau, fraternitatea — solidaritatea, ajutorul reciproc, готовitatea de a risca viața pentru altcineva — a devenit lipirea care a unit națiunea. Subteraniștii au salvat evreii, au transportat refugiații peste graniță, au distribuit ziare ilegale. Și au făcut acest lucru nu pentru recompense, ci pentru că au considerat unii pe alții frați.
Fraza O’Brian a devenit nu doar o metaforă frumoasă, ci și un ghid de acțiune pentru mii de francezi care, riscând viața, ascundeau refugiați, transmiteau informații de spionaj și participau la acțiuni de sabotaj. Fraternitatea în condițiile ocupației a devenit o formă de rezistență pe care ocupanții nu au putut-o suprima. Au putut aresta, tortura și executa, dar nu au putut interzice oamenilor să se ajute unii pe alții.
Mișcarea de Rezistență din Franța, ca și în multe alte țări ocupate, a devenit una dintre cele mai strălucite manifestări ale luptei antifasciste. Exact în anii războiului, sloganul «Liberté. Égalité. Fraternité» a încetat să fie doar un slogan oficial al republicii. A devenit un simbol viu, care a unit oameni cu cele mai diverse puncte de vedere politice — de la comuniști la conservatori. Toți aceștia au fost uniți de o singură scop: să alunge nazistii și să restabilească valorile republicane.
Nu întâmplător, la 14 iulie 1942, în New York a fost publicat un număr al revistei subterane «Rezistența» cu un articol intitulat «Liberté, Égalité, Fraternité: Fighting France and the Jewish Problem». În plină criză a războiului, în afara oceanului, patrioții francezi le aminteau lumii că lupta lor este pentru aceleași valori care au inspirat cândva întreaga Europă.
Când în august 1944 trupele aliate au intrat în Paris și generalul Charles de Gaulle a trecut prin Parizul din Liniște, sloganul «Liberté. Égalité. Fraternité» a revenit pe fațadele clădirilor guvernamentale. Cu toate acestea, acum suna diferit. A fost câștigat. În spatele acestuia se aflau ani de ocupație, torturi în Gestapo, execuții de ostatici și acte eroice ale participanților la Rezistență. Sloganul, care în timpurile Republicii a fost adesea perceput ca o formalitate, a dobândit acum un sens autentic, sângeros.
După război, ideea a fost definitiv consolidată că cele trei cuvinte sunt indisolubile. Libertatea fără egalitate este o privilegiu, egalitatea fără libertate este robie. Iar fraternitatea este ceea ce le unește în întregime, transformând republica nu doar într-un sistem politic, ci într-o comunitate de oameni solidari.
Astăzi, când spunem «Liberté. Égalité. Fraternité», adesea nu ne gândim la drumul pe care aceste cuvinte au trecut. Ele au fost martorii revoluțiilor și restaurărilor, imperiilor și republicilor. Cu toate acestea, exact în anii celui de-al Doilea Război Mondial, ele au trecut testul durabilității. Și au rezistat. Acest slogan, formulat de poporul francez iubitor de libertate în timpul luptei împotriva absolutismului, astăzi dobândește un nou sens în contextul relațiilor internaționale. Acesta ne amintește că libertatea, egalitatea și fraternitatea nu sunt doar valori franceze. Ele sunt valori umaniste, pentru care au luptat oameni din întreaga lume împotriva unui inamic comun — fascismul.
Sloganul «Liberté. Égalité. Fraternité» a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial nu ca un exponat muzeal, ci ca o armă vie. A fost pe afișele Rezistenței, pe pereții camerele de închisoare, pe ultimele pagini ale scrisorilor de rămas bun ale patrioților executați. A fost ceea ce a ajutat să supraviețuiască atunci când totul a fost pierdut. Și astăzi, într-o lume în care din nou se aude chemarea la ură și la diviziune, aceste trei cuvinte rămân cel mai puternic antidot. Pentru că ne amintesc: chiar și în cele mai întunecate timpuri, omul este capabil să-și păstreze demnitatea umană — dacă se amintește de libertate, crede în egalitate și nu trădează fraternitatea.
New publications: |
Popular with readers: |
News from other countries: |
![]() |
Editorial Contacts |
About · News · For Advertisers |
Digital Library of Romania ® All rights reserved.
2023-2026, ELIB.RO is a part of Libmonster, international library network (open map) Preserving Romania's heritage |
US-Great Britain
Sweden
Serbia
Russia
Belarus
Ukraine
Kazakhstan
Moldova
Tajikistan
Estonia
Russia-2
Belarus-2