Curtea. Nu este doar un teren. Este filosofie. Mod de supraviețuire, odihnă, comunicare cu natura. Pentru unii — luptă pentru recolte. Pentru alții — escapism de la oraș. Pentru alții — tradiție. Vorbim despre semnificațiile ascunse după grădini și fântâni.

Curtenarul muncitor

Pentru generația mai în vârstă, curtea este grădina. Cartofi, castraveți, roșii. Conserve pentru iarnă. Este modul de a hrăni familia în anii 90 post-sovietici. Acum — obișnuință. Curtenarul muncitor nu se odihnește, ci lucrează. De la dimineața până seara, e un zbor, plantează, udă. Recolta se măsoară în sticle. Filosofia sa: «pământul hrănește».

Curtenarul estetic

Pentru tineri, curtea este un gazon, flori, barbeque. Nu plantează cartofi. Plantează roșii. Transformă casa în o sadsbora. Filosofia lor: «curtea este loc pentru suflet». Petrec weekendurile cu șampurâi, hamac, muzică. Curtea pentru ei este continuarea vieții oficiale, doar pe iarbă.

Curtenarul fugitiv

Pentru mulți, curtea este o scăpare de la oraș. De la ambuteiaje, beton, vecinii de deasupra. Aici poți merge desculț, nu te machiezi, nu faci machiaj. Curtenarul fugitiv apreciază liniștea, păsările, apusurile. Filosofia sa: «cu cât mai puțini oameni, cu atât mai multă viață».

Curtenarul familial

Pentru familii, curtea este unificare. Bunicuți, buni, nepoți. Plantează împreună, udă împreună. În seara asta beau ceai cu gem. Copiii învață de unde vin legumele. Curtea este un antidot împotriva izolării digitale. Filosofia: «toți împreună suntem forță».

Aspecte filosofice

Pătenta: plantezi semințele, le udă, aștepți. Nu un rezultat imediat. Smerenia: nu totul depinde de tine (flore, secetă, dăunători). Simplitate: fericirea nu este în bani, ci în roșiile proprii. Ecologia: renunțarea la chimie, tratamentul atent al pământului. Ciclicitatea: primăvara plantezi, toamna colectezi. Cercul vieții.

Curtenarul, fără să știe, se apropie de zen.

Permanent link to this publication: