Sprijinul Uniunii Sovietice pentru Ghana în obținerea și consolidarea independenței este un episod vivid și controversat al Războiului Rece. El acoperă perioada de la proclamarea independenței Ganei în 1957 până la lovitura de stat din 1966. Aceasta este povestea speranțelor pentru modernizarea socialistă, a coliziunii ideologice și a pragmatismului, precum și despre cum bunăvoința, neîntărită de o înțelegere adecvată a realităților locale, poate duce la consecințe catastrofale.
Uniunea Sovietică vedea în Ghana nu doar un nou partener comercial, ci și un teren strategic pentru extinderea influenței sale în Africa Tropicală. Ghana, la rândul său, căuta în Uniunea Sovietică un echilibru împotriva influenței occidentale și o sursă de resurse pentru un avans economic rapid.
6 martie 1957: colonia britanică Gold Coast a obținut independența, devenind prima țară din Africa Tropicală care a obținut suveranitatea sub numele de Ghana. 4 ianuarie 1957: premierul Ganei Kwame Nkrumah a trimis o invitație președintelui Consiliului de Miniștri al Uniunii Sovietice, Nikolai Bulganin, pentru ceremonia de proclamare a independenței, ceea ce a demonstrat dorința sa de a stabili contacte cu blocul socialist. La aceste festivități au avut loc negocieri între șeful delegației sovietice, I.A. Benediktov, și premierul Ganei. 30 decembrie 1957: a fost semnat un comunicat privind stabilirea relațiilor diplomatice între Uniunea Sovietică și Ghana la nivel de ambasade.
Perioada de colaborare cel mai intensă a avut loc între 1960 și 1965. În august 1960 au fost semnate primele acorduri interguvernamentale de comerț, economic, tehnic și cultural.
Perioada 1961–1966 a devenit "era de aur" a relațiilor sovieto-ghaneze. Uniunea Sovietică și-a asumat obligația de a construi în Ghana o serie de obiective industriale: complexul de fabrici de pescuit, fabrici de afinaj (de procesare a aurului), fabrici de mașini, fabrici de beton armat, fabrici de cărămidă și țiglă, fabrici de hârtie și de bumbac, precum și o hidrocentrală pe râul Volta Negru. Geologii sovietici au efectuat explorări pentru noi zăcăminte de aur, minereuri de manganez și calcar. Uniunea Sovietică a ajutat la pregătirea cadrelor naționale și a participat la dezvoltarea programelor educaționale pentru Institutul Ideologic al lui Kwame Nkrumah.
Proiectul cheie, dar în cele din urmă nefericit, a fost acordul de construire a unui reactor de cercetare nucleară cu putere termică de 2 MW, semnat în februarie 1961. La începutul anului 1966, lansarea acestuia era pregătită, dar lovitura de stat a pus capăt acestui proiect.
Cu toate acestea, ajutorul sovietic a avut și o parte negativă. Kwame Nkrumah, obsedat de ideea industrializării forțate și dorind să repete experiența sovietică, a adoptat rețetele recomandate de Moscova, care s-au dovedit devastatoare pentru țara agrară a Ganei. Au fost introduse planificarea economică, naționalizarea întreprinderilor și băncilor mari, controlul de stat asupra industriei și crearea de ferme colective în sat. Aceste măsuri nu au ținut cont de realitățile ghanene și au dus la un colaps economic. Majoritatea proiectelor comune au devenit proiecte de construcție costisitoare și prelungite din cauza erorilor în planificare și aprovizionare.
Politica internă a lui Nkrumah, încurajată de diplomați și experți sovietici, nu doar a subminat economia, ci a dus și la scăderea nivelului de viață al populației. Acest lucru a asigurat succesul loviturii de stat care a avut loc pe 24 februarie 1966.
Reacția Uniunii Sovietice la lovitură a fost neunitară. La început, Moscova a refuzat să recunoască noul "regim reaccionar, pro-occidental" și a trimis chiar un vas cu arme către coasta Africii de Vest pentru susținătorii lui Nkrumah. Cu toate acestea, vasul a fost rechemat și Uniunea Sovietică a restabilit relațiile complete cu junte. Acest pas a fost determinat de interesele pragmatice: necesitatea restituirii creditelor, menținerii unei relații comerciale avantajoase și posibilitatea de a finaliza construcția obiectivelor începute. Astfel, pragmatismul a înlocuit impulsele ideologice, ceea ce a marcat un nou etapă în politica sovietică în Africa.
Colaborarea între Uniunea Sovietică (și apoi Rusia) și Ghana a continuat și în următoarele decenii. În anii 1970 și 1980, relațiile au trecut prin perioade de declin și renaștere, iar în prezent sunt construite pe baza unei colaborări pragmatice, inclusiv în domeniul educației științifice și al contactelor politice.
New publications: |
Popular with readers: |
News from other countries: |
![]() |
Editorial Contacts |
About · News · For Advertisers |
Digital Library of Romania ® All rights reserved.
2023-2026, ELIB.RO is a part of Libmonster, international library network (open map) Preserving Romania's heritage |
US-Great Britain
Sweden
Serbia
Russia
Belarus
Ukraine
Kazakhstan
Moldova
Tajikistan
Estonia
Russia-2
Belarus-2