Extinderea yoga și ierarhia sa sunt două fețe ale aceleiași monede: drumul de la practică ezoterică, rezervată aleselor, la fenomenul global și structura internă care organizează această practică.

Extinderea yoga: de la India la lume

Yoga nu a fost exportată într-o zi. Drumul său spre Occident este o poveste de traducere, adaptare și simplificare inevitabilă.

Punctul de plecare

Figura cheie a fost Swami Vivekananda. În 1893, la Congresul religiilor din Chicago, el a prezentat yoga nu ca religie, ci ca sistem științific și filosofic. Acest lucru a produs o senzatione și a dat naștere interesului pentru practică în rândul elitei occidentale. Vivekananda a vorbit în principal despre aspectele spirituale și meditative, nu despre pozițiile fizice.

Începutul secolului XX: ocultism și Rusia

În Rusia, yoga s-a extins prin societatea teosofică și cercurile oculte. Ea a fost percepută ca drum spre superputeri și cunoștințe secrete, adesea opunându-se misticismului creștin. Atunci a fost o practică intelectuală și mistică pentru un grup restrâns.

Anii 1920 și 1930: revoluția trupului

Exact în această perioadă, pe Occident și în India, yoga începe să se apropie de cultură fizică și gimnastică. Se accentuează asupra asanelor — pozițiilor. Fotografia a jucat un rol uriaș: a devenit posibil să se reproducă imagini ale pozițiilor complexe, ceea ce a făcut practica vizibilă și larg răspândită. În esență, modernul yoga ca fitness a apărut exact atunci.

După al Doilea Război Mondial: masivitate

În 1947, Indra Devi deschide o studio în Hollywood, atrăgând celebrități. În anii 1950, autobiografia yoga devine un bestseller. Și în 1989, vizita lui B.K.S. Iyengar în Uniunea Sovietică a dat un impuls puternic dezvoltării yoga în Rusia, unde a început să fie percepută ca metodă de sănătate și disciplină.

Azi

Yoga a devenit o industrie globală a bunăstării, iar India o folosește activ ca instrument de putere blândă, instituind Ziua Internațională a Yoga.

Ierarhia yoga: opt niveluri

Ierarhia în yoga clasică nu este despre putere, ci despre progresul spiritual. Patanjali, în \"Yoga-sutras\", a descris un drum octuplu, unde fiecare etapă este fundamentul pentru următoarea.

1. Yama (abstinență). Etică socială: neprezumere, veridicitate, nemaipropriere a celuilalt, moderare, castitate.
2. Niyama (prevederi). Disciplină personală: curățenie, satisfacție, asceză, auto-învățare, devotament înalt.
3. Asana (poziție). Ceea ce suntem obișnuiți să numim yoga. Poziție stabilă și confortabilă a corpului pentru pregătirea pentru meditație.
4. Pranayama (respirație). Controlul energiei prin exerciții respiratorii.
5. Pratyahara (îndepărtare). Capacitatea de a dezactiva simțurile de obiectele externe, de a merge spre interior.
6. Dharana (concentrare). Menținerea atenției asupra unui singur obiect.
7. Dhyana (meditație). Meditație, flux continuu de atenție.
8. Samadhi (iluminare). Scopul suprem — unire completă, depășirea oscilațiilor conștiinței.

Nuance importantă: astăzi, milioane de oameni practică doar a treia etapă — asane — și uneori respirația. Ierarhia clasică presupune că pozițiile fizice sunt doar o pregătire pentru munca cu conștiința.

Pe scurt despre școli

Pe lângă drumul octuplu, există și alte ierarhii — în funcție de tipul persoanei care practică.

• Bhakti-yoga. Drumul dragostei și al devotamentului.
• Jnana-yoga. Drumul cunoașterii și al gândirii.
• Karma-yoga. Drumul acțiunii neegoiste.
• Raja-yoga. Yoga regală, lucru cu conștiința, include drumul octuplu.

Permanent link to this publication: