Albelele de roză nu sunt doar grădini cu flori. Sunt peisaje culturale în care s-a reflectat istoria umanității de la vechii regi la monarhia modernă. Grădinile de roz au fost plantate ca simboluri ale raiului, puterii politice, cunoașterii științifice sau pur și simplu ca omagiu adus frumuseții. În această articol vom face o plimbare prin cele mai faimoase grădini de roz din lume și vom afla ce rol au jucat acestea în diferite epoci.

Grădinile persane: raiul pe pământ

Ţara natală a rozei culturale este Persia (Iranul modern). Aici, cu secole înainte de era noastră, au început să fie create «paizade» — grădini închise cu fântâni și roze. Se credea că roza este simbolul luminii divine. Grădina de roz (gulistan) era locul de bătătorie filosofică, citiri poetice și odihnă. Căpetenia persană cu imaginea unui grădină (vakh) repetă structura unui grădină reală cu patru canale de apă, împărțind terenul în secțiuni. Rozurile plantate în astfel de grădini trebuiau să satisfacă toate simțurile: vedere (culoare), miros (miros), auz (sunetul apei).

Antichitatea Romei: roze pentru patricieni

Românii au preluat dragostea pentru roze de la greci, dar i-au depășit în amploare. În secolul I e.n. în jurul Romei au crescut întregi «pajiști de roz» (Rosetum), care alimentau capitala cu flori pentru banchete, coroane și parfumuri. Grădinile aristocraților romani (de exemplu, Sădurile Salustiei) erau acoperite de roze atât de dens, încât Petronius scria: «Noi ne scufundăm în petale». După căderea Romei, aceste grădini au căzut în ruină, dar tradiția a fost păstrată în mănăstiri, unde rozele erau cultivate pentru decorarea altarului și pentru obținerea apei roz (medicament).

Grădinile Europei medievale: roza ca leac și simbol al Fecioarei Maria

În grădinile mănăstirilor, rozele ocupau un loc de cinste. Monahii au dezvoltat multe soiuri noi, cultivându-le pentru scopuri medicale (mierea roz pentru tuse, apa roz pentru boli oculare). De asemenea, rozele erau asociate cu Maica Domnului — «roza fără spini». Se creau grădini speciale «marianske», unde creșteau doar rozele albe și roșii (simboluri ale curățeniei și sângelui lui Hristos). Exemplu — grădina abbației Sf. Petru din Mauzac (Franța), unde încă înfloresc soiurile medievale.

Conflictul Rozelor Albe și Negre și grădinile Angliei

În secolul XV în Anglia a izbucnit un conflict între casele Lankaster (roza neagră) și York (roza albă). Simbolica rozelor a fost atât de puternică, încât în domeniile nobilimii au început să fie create grădini, unde prepondera unul dintre culori. După unificarea dinastiilor (roza Tudorilor) a apărut moda pe «bicolore» grădini, unde creșteau albe și roșii. În epoca Tudorilor, grădinile au devenit mai formale: rozele erau tăiate în bile, se creau labirinturi din ghiocei. Până în prezent, în unele castele englezești (Hathfield House, Castelul Hiver) se pot vedea astfel de grădini istorice.

Jardin de la Reine din Versailles: pomposul absolutism

Ludovic al XIV-lea era pasionat de roze. În grădina Versailles a fost creat «Jardin de la Reine», unde au fost plantate 10 000 de busuri de soiuri rare. Rozele aici simbolizau puterea monarhiei: ele înflorau de la primăvară până la toamnă, supunându-se voinței grădinarilor. După legenda, Markiza de Montespan dezvolta noi soiuri, încrucișând roze manual. În timpul Revoluției Franceze, grădina a fost devastată, dar a fost restaurată de Napoleon III. Astăzi în Versailles există un grădină de roze «Coroana Regală», unde sunt adunate soiuri din întreaga lume.

Rosariumul din Bagatelle (Paris): roza ca artă

În pădurea Boulon din Paris, în 1905, a fost creat primul «specializat» grădină de roz din lume — Rosariumul Bagatelle. Aici sunt colectate peste 10 000 de soiuri, inclusiv cele vechi (până în 1800) și cele moderne. În fiecare an, în iunie, se organizează un concurs internațional «Noi soiuri de roz», unde selecționarii concurează pentru dreptul de a numi soiul după o personalitate celebră. Grădina este realizată în stil englezesc: rozele cresc împreună cu iele, clematise, lavandă. Acesta este un loc de pelerinaj pentru toți iubitorii de roz.

Rosariumul din St. Petersburg (Florida): moștenirea colonizării

În Statele Unite, cel mai vechi roserie care funcționează neîntrerupt se află în parcul Colonial-Williamsburg (Virginia). Dar cel mai mare este cel din St. Petersburg (Florida), unde sunt plantate 50 000 de busuri. A fost creat în anii 1930 ca proiect WPA în timpul crizei economice. Rozele acolo înfloresc aproape tot anul datorită climaticului subtropical. De asemenea, este cunoscut grădina de roz din grădina botanică din New York, unde este prezentată evoluția rozei — de la ghiocei sălbatic la soiurile moderne de ceai.

Vallea rozurilor din Bulgaria: poveste industrială

Aceasta nu este o grădină în sensul clasic, ci întreaga vale (70 km lungime), acoperită de roză de masă. Tot peisajul este subordonat unei singure scopuri — producției de ulei de roz. La sfârșitul lui mai — începutul lui iunie, valea se transformă într-un măr de flori aromatice. Turistii sunt atractivați de posibilitatea de a participa la recoltarea petalelor și la festivalul roz (sărbătoare în Kazanlak). Diferit de parcurile elitelor roserii, valea bulgară este un exemplu al modului în care rozul poate hrăni un întreg regiune.

Grădina roz din parcul Kew (Londra)

Botanicienii de renume Kew au o colecție de peste 4 000 de specii și soiuri de roz. Aici sunt prezentate roze sălbatice (specii) din China, Himalaya, Europa și inovații de selecție. Departamentul științific al grădinii studiază genetica rozei, creează hibrizi rezistenți la boli. În iunie, când rozele înfloresc, grădina Kew devine un loc de pelerinaj pentru botaniști și fotografii.

Grădinile japoneze: roza ca oaspete strain

În Japonia, rozele nu au fost un element tradițional al grădinilor (preferința era dată hrisantemelor, iele, pietrelor). Dar în epoca Meiji (sfârșitul secolului XIX) au apărut «parcuri de roz» în stil occidental. Astăzi, cel mai faimos este roseria Kaisei din parcul Ueno (Tokyo). Aici rozele sunt combinate cu sakura, creând un sincretism cultural unic. Japonezii au dezvoltat propriile soiuri, de exemplu, «Tsumugu» (roz palid, cu un miros puternic).

Roserii moderne: tendințe din secolul XXI

Astăzi, grădinile de roz devin nu doar frumoase, dar și ecologice. Se folosesc soiuri rezistente la boli, pentru a nu aplica chimie. În modă sunt izgorile vii din roz, plantările mixte cu perene, pentru a prelungi înflorirea. Populare sunt «șrab-rosile» (arbori) în locul grădinilor de flori. Designorii de peisaj creează «grădini roz» în stilul moносad, unde rozul este singurul plantă, dar în diferite culori și forme.

Grădinile de roz sunt mai mult decât colecții de plante. Sunt o cronică a gusturilor, tehnologiilor și idealurilor. Fiecare epocă a creat propriul imaginea «raiului cu roze» și astăzi putem plimba prin aceste pagini ale istoriei, respirând aroma veșniciei.

Permanent link to this publication: