Cum înseamnă lătratul câinelui

Lătratul nu este doar un zgomot. Este un limbaj. Câinii nu lătră doar așa, din plictiseală (deși și din plictiseală). Diferit de lupi, care preferă hohotul, câinii, care au trăit mii de ani alături de om, au învățat să folosească lătratul ca un instrument multifuncțional de comunicare. Prin ton, înălțime, frecvență și durată a lătratului, un stăpân experimentat poate determina dacă animalul său de companie îl cheamă la plimbare, avertizează de pericol sau pur și simplu se bucură de venirea ta.

De ce câinele lătră: cauzele principale

Cele mai frecvente motive pentru lătrat: anxietate (cineva strain la ușă), frică (zgomot, foc de armă, aspirator), joc (invitație să alergăm), plictiseală (lună lungă de singurătate), durere (traumă, boală), cererea atenției («vreau să mănânc, să ies la plimbare, să mă mângâie»), avertizare către alte câini («aceasta este teritoriul meu»), imitație (câinele din vecinătate a lătrat — urmez după el). Lătratul este o reacție la stimul. Pentru a înțelege ce dorește câinele, trebuie să evaluăm contextul.

Clasificarea lătratului: cum să distingi bucuria de agresiunea

Lătrat înalt, scurt și cu screeching — de obicei entuziasm sau salut («stăpânul a venit!»). Lătrat scund, gutural și cu roguire — agresie, amenințare («întinde-te, o să te mușc»). Lătrat lung și monotonus — plictiseală sau anxietate («eliberează-mă, sunt singur»). «Gav-gav» scurte cu pauze — avertizare («atenție, cineva vine»). Lătrat care trece în hohot — dor de stăpân, atac de panică. Câine care lătră și sare — se joacă. Câine care lătră și mușcă dinții — se apără.

Lătratul ca comunicare cu omul

Câinii înțeleg că oamenii nu aud ultrasunete, dar percep bine lătratul. Prin urmare, ei și-au adaptat vocea: câinii de casă lătră mai des și mai tare decât cei sălbatici. Studii arată că lătratul câinelui are o acustică diferită pentru diferite situații și chiar oamenii necunoscuți pot determina destul de precis dacă câinele este supărat sau cere mâncare. Stăpânii pot distinge lătratul câinelui cu o precizie de 90%. Acesta este rezultatul co-evoluției de mii de ani.

Lătratul ca problemă: ce să faci dacă câinele lătră fără oprire

Dacă câinele lătră constant, poate fi o cauză medicală (durere, demență la câinii bătrâni). Sau comportamentală: lipsa plimbării, lipsa jucăriilor, anxietatea de separare. Nu trebuie să țipi la câine în răspuns — acest lucru va intensifica lătratul (câinele va crede că tu îl chemi). Trebuie să ignori lătratul nedorit și să încurajezi tăcerea. Dacă câinele lătră la trecători, antrenează comanda «linistă» și recompensează cu un biscuit pentru tăcere. În cazuri complexe, contactează un cinolog sau un zoololog.

Lătratul puiului și al câinelui adult: diferențe

Puii încep să lătră la 2-3 săptămâni, mai întâi neîncrezători, cu un sunet trosnit. Lătratul lor este în principal jucăuș sau un semnal de foame. Câinii adulți lătră mai inteligent, cu o intonație diferită. La câinii bătrâni, lătratul poate deveni mai scund, țipățos, uneori nejustificat (din cauza pierderii auzului). Rasa afectează, de asemenea: tasurile și chihuahua-urile lătră mai des, în timp ce basenjii aproape că nu lătră (eliberează un sunet de urlet). Câinii de luptă lătră mai puțin, dar lătratul lor este mai înspăimântător.

Cum spun studiile științifice

Etnologii au înregistrat lătratul câinelui în diferite situații și l-au redat altor câini. Aceștia au reacționat diferit: la lătratul «salut» au băgat coada, la lătratul «pericol» s-au îngrijorat. De asemenea, oamenii de știință au descoperit că oamenii pot distinge cu exactitate lătratul unei câini jucătoare de cel agresiv. Acest lucru sugerează un comportament învățat sau învățat. Este interesant că lătratul este un semnal secundar: a apărut în procesul de domesticire, la lupi aproape că nu există.

Lătratul este vocea câinelui. Învățând să-l înțelegi, te vei apropia mai mult de animalul tău de companie și vei putea preveni conflictele. Pur și simplu ascultă.

Permanent link to this publication: